Risipirea viselor din Vama Veche

-Dorinta ce a pornit drastic in urma cu 3 ani. Sa ajung pe plaja unui oras al carui nume e purtat de o formatie placuta si cunocuta de tineri.Vama Veche. Acum,
urmeaza ca momentele realizate de descrierea versurilor si de imaginatia mea,sa se regaseasca in realitatea acestui loc.

-E deja jumatatea zile si lucrurile stau putin ciudat. Ma gandesc la momentele cand Tudor Chirila isi scria versurile despre Vama Veche,sau cand isi punea gandurile pe foaie in realizarea propriei carti.Si cam tot ce cunosteam din cuvintele lui,Vama era un loc plin de distractie adevarata, sentiment de bucurie,nebunie si muzica buna.Dar,cu regret remarc,ca ma aflu inconjurat de trupuri lipsite de cultura,o plaja formata din resturile oamenilor si muzica romaneasca de o uriasa lipsa a bunului gust. Imi e dor de Vama descrisa de Tudor,de Vama visurilor mele.

-O noapte usor asemanatoare cu descrierea imaginatiei mele a avut loc dar,din pacate culturalismul contemporan al feminitatii lipsit de respuctul de sine, a distrus orice urma a perfectiunii serii anterioare.

-Finalul unei excursii cu un inceput incendiar are loc in aceasta zi de vineri. Zi in care se da startul adevaratei distractii dar,din pricina unor nori aparuti brusc pe cer,nevoia sigurantei ne determina sa plecam spre orasul natal. Las in urma o plaja dornica de prezenta noastra,a unor tineri nebuni dupa placere. Adio Vama Veche,adio vis nebun.

-Gara din Mangalia imi e locuinta pentru cateva ore.Trenul parca intentionat isi face timp de intarziere,oferindu-mi timp pentru a-mi schimba planul de plecare,la un plan de intoarcere spre locul meu,spre nisipul alb si cortul armi lipsit de acoperis.